Despre Burnout și viața de după

burnout

Burnout-ul este o treabă serioasă.

Cu siguranță că strămoșii noștri nu au auzit de așa ceva și nici nu se pomenea pe vremurile lor să îi apuce prea des epuizarea și disperarea. Probabil că trăiau o viață mai simplă și mai sănătoasă, cu mai puține știri și internet și mai multă credință.

Vremurile noastre moderne au adus pe lângă tehnologia avansată, o încărcătură foarte mare de muncă și informație, care dacă nu e dozată cum trebuie, ajunge să ne prăbușească.

Wiki / Psihologii spun despre Burnout că e:

”…o stare de epuizare, atât fizică cât și psihică, care apare în special la persoanele a căror profesie implică o responsabilitate deosebită și interacțiuni frecvente cu oamenii. Apare tot mai frecvent în epoca modernă și conduce la scăderea performanțelor la locul de muncă, afectează relațiile cu cei din jur și calitatea vieții individului.”

Înnebunește lupul? O, da….și mai ales când ajungi în punctul critic în care simți că te sufoci, dacă nu dormi de acum înainte o lună ca să îți revii.

Ce se întâmplă de fapt? Din perspectiva mea, este vorba despre a avea așteptări atât de mari de la tine și propria viață (deseori nerealiste), încât ajungi să muncești triplu, stresul fiind pe măsură. Suntem păcăliți de mentalitatea lui ”poți face orice, totul este posibil”, uităm de unde am plecat, de noi și de contextul nostru de viață, adăugăm câteva cărți spirituale despre cum mintea poate controla totul, ne forțăm să ne iluminăm și să fim bogați în același timp, adăugam Facebook 10 ore pe zi și…BANG, am clacat.

La acestea pui un job la care dai prea mult și primești prea puțin, o cultură organizațională care nu include respect față de angajați sau colegi, o Românie frustrată care e încă în stadiu de dezvoltare, veșnica obsesie cu corupția și comunismul, presiunile sociale că la vârsta ta ar trebui să ai familie și copii, o artă neexprimată, emoții reprimate, eșecuri fel de fel, plus mâncat nesănătos și o lipsă fundamentală de somn.

Vine o vreme când soluția e doar una: Pauza. Și nu acea pauză de un concediu în care stai cu frica în sân că te întorci la job peste două săptămâni, ci pauza de la tot și toate. Control Alt Delete->Reboot->Restart. Aș vrea o viață nouă!

Și ca să începi o viață nouă, trebuie să treci printr-un proces strașnic. Acest proces include: odihnă, vindecare, curățare la minte și la trup, renunțare, suferință – care din păcate e inevitabilă, rugăciune, apropiere de Dumnezeu, înțelegerea propriei ființe și a bioritmului tău.

Multe întrebări au fost, puține rămân, iar viața începe să dea semne că ar vrea să se simplifice.

Există viață după Burnout. Există viață după orice greutate. Cum spune Marianne Williamson (o scriitoare iluminată): o cantitate de suferință în viață este normală, pentru că ți se întâmplă tot felul de lucruri, viața nu e perfectă și nici noi.

Sentimentul de renaștere pe care îl ai după o perioadă lungă întunecată, este foarte frumos. Îți aduci aminte de tine la 10, la 16, la 18 ani și te întrebi când a trecut totul?

Poate ultimii 10 ani din viață sunt o umbră întunecată, o bâjbâială plină de greșeli, cu o sumedenie de acțiuni și gânduri inutile, însă dupa ce le-ai pus pe toate cap la cap și cu grijă le-ai așezat în cutia cu trecut, începi să îți revii și te naști pentru o a doua oară.

Cuvinte cheie pentru o nouă viață? Simplitate, normalitate, iubire, mai încet că nu ne aleargă lupii, pot să fac shaorma și acasă, cât mai mult unfollow, cât mai puțin lamentat, cât mai multă natură și meditat, cât mai mult timp petrecut cu cei apropiați, cât mai multă bucurie și bine în tot ce faci.

Si…trăiește ce iubești și iubește ce trăiești.

 

 

 

 

Viziunea ta, o comoară pentru tine și ceilalți

De-a lungul anilor am întâlnit mulți oameni care au renunțat la viziunea personală asupra vieții. Și mie mi s-a întâmplat. Nu a durut atât faptul că nu s-a materializat, ci faptul că am renunțat la principiile mele pe motivul că sunt imposibil de realizat.

Acest proces s-a declanșat din discrepanța care a existat între ceea ce am simțit în interior și ce exista deja afară. Mai mult ca sigur că viziunea noastră nu se găsește în altă parte, iar uneori alegem să ne considerăm excentrici, outsideri și ne însingurăm.

Ideea este că tocmai această unicitate de a aborda viața este cea mai valoroasă comoară pe care o avem. Atunci când îi dăm glas, o recunoaștem și o acceptăm, iar timpul petrecut cu noi înșine nu mai este apăsător și viața devine mai ușoară.

De câte ori am încercat să ”fit in”, separându-ne de fapt de esența noastră? Astfel am ajuns să nu ne mai placă de noi și de cei din jur.

Bun, acum ce s-ar putea face? Înșir o serie de pași, care s-ar putea potrivi și în cazul altor oameni care trec prin situații similare.

Pasul 1

Curățenie generală. În primul rând e bine să recunoaștem că anxietățile sunt provocate de nepotrivirea dintre ceea ce simțim că ar trebui să facem și ceea ce facem de fapt. E util să curățăm molozul de gânduri negative pe care ni l-am creat. Este util să stăm singuri și să descoperim din nou care este adevărul interior pe care ni l-am tot refuzat. Va fi dureros să observăm cât de tare ne-am îndepărtat de noi, dar e ok, vom supraviețui.

Pasul 2

Realitatea. Mai mult ca sigur aceasta nu este în concordanță cu ceea ce simțim în interior. Pam, Pam! Bineînțeles că nu e la fel, dar ne străduim să acceptăm că lucrurile   s-au schimbat, unele au degenerat, iar noi am alunecat într-o lume invizibilă nesănătoasă.

Pasul 3

Ieșirea. De obicei, când descoperi că te-ai negat pe tine, încerci să schimbi totul în jur. Problema este că ceea ce trăiești acum este ”opera” celui care ai fost și acum nu mai ești. Cu compasiune pentru tine și pentru cei de lângă tine care nu știu ce ți se întâmplă, fie povestești despre cum te-ai schimbat, fie ieși din context pentru a nu face prea multe ravagii cu frustrarea ta.

Pasul 4

Te calmezi. Va veni un moment în care totul va fi panică și incertitudine. Este iarăși ok. Nu încerca să te repari, pentru că nu e nimic în neregulă cu tine. Este un proces normal de redescoperire. Meditează și roagă-te să îți cureți mintea încet și sigur.

Pasul 5

Decizia. Unii poate reușesc să ia deciziile de schimbare din mers, alții fac ruperi de ritm. Este benefică pentru suflet o pauză de la vechiul mod de gândire. Golim capul și începem să dăm voie intuiției să vorbească din adâncuri. Vizualizăm modul în care ne-ar plăcea să trăim, să simțim, să vorbim și păstrăm în fiecare zi adevărul interior în noi. Ne conectăm cu el ori de câte ori vom avea timp și spațiu. Ne dorim tot mai mult să oferim loc acestui adevăr, să îi dăm putere, să îl validăm. Nu vom permite distrageri.

Pasul 6

Puterea. La început adevărul va fi mic și ai impresia ca oricine ți l-ar putea zdruncina. De aceea nu spui, nu dezvălui, îl ții pentru tine, până când el se va face tot mai mare și luminos. Pe măsură ce devine mai puternic, vezi cum în exterior încep să se întâmple lucruri. Nu le-ai calculat tu, au venit prin cineva, ceva. Iei șansa și o acordezi la ce simți tu în interior. Se potrivește, mergi cu ea, nu se potrivește… se va risipi de la sine.

Pasul 7

Ieșirea în lume. Puterea ta îți aparține, iar afară lucrurile nu arată ca în interiorul tău…încă. Însă tocmai acesta este jobul nostru pe pământ. Să dăm, să creăm, iar ulterior vom vedea ce primim pentru dedicarea noastră. Marele Alb decide. Oricum el nu ne va dezamăgi niciodată și dacă ești în acord cu adevărul tău interior implicit cu El, totul va fi OK, iar nevoile umane îți vor fi îndeplinite.

Pasul 8

Vorbește. Dificultatea apare când ai senzația că nu mai vrei să faci lucrurile ca înainte sau cum zic ceilalți. Începi să înțelegi că oamenii din jur nu au cheia pentru împlinirea ta. Așa că vei începe să negociezi, să-ți spui punctul de vedere, să ceri, să propui alte soluții, să faci lucrurile diferit și să vorbești de fiecare dată când simți că faci un compromis la tine în suflet pe care nu îl poți accepta.

Pasul 9

Miracolele. Viața va începe să se desfășoare. Pornit pe principiul: ”totul e posibil”, realizezi că fiecare zi poate fi un miracol. E ciudat să simți că nu deții controlul într-o societate care tocmai asta ne învață să facem, însă ce contează mai mult? Controlul sau liniștea sufletească?

Ei bine, pe scurt…cam atât. 9 pași povestiți din experiență și după multe conștientizări. Viziunea mea vorbește despre relații sănătoase, încredere și sprijin. Viziunea mea vorbește despre muzică și conexiune prin intermediul artei. Cum se va materializa totul? Cum spun francezii: on va voir!

Ursul meu

sleeping

Tu ești ca un urs vindecător, mare, calm și blând, care îmi urmează pașii prin lume.

Te apuc de coamă și pășești alături de mine pe drumul pădurii până la lacuri.

În căldarea de munte ne oprim și stăm alături privind micile valuri de apă sclipitoare. Acum ne-am împăcat cu înțelepciune. Tu și eu. Ursul meu mare și eu.

Tu ești ursul meu calm în vremuri tulburi și fioros când vremea războiului se arată. Atunci mă arunc pe spatele tău și gonim cu viteză să doborâm neguri și nedreptăți.

Spre lumină. Totul e spre lumină. Împreună creăm calea spre stele, lună și dealuri. Împreună cerem înapoi ce e al nostru, ce ne definește.

Cu ursul meu am venit după tine și l-am adus și pe ursul tău. Am făcut loc unei lumi mai bune și pornim călare spre câmpuri, alături de cei ce se aseamănă nouă.

Am făcut pace cu ursul meu. E mare, blând și puternic. Dar când vine vremea de luptă, doar împreună putem recrea lumea. În mai frumos, în mai bine, într-un univers plin de stele pe cer…ca mine și ca tine.

Desen de Jackie Morris

 

 

Femeile și florile

contest1731_banner

De multe ori m-am întrebat de ce există această dilemă generală în ceea ce privește oferirea de flori femeilor. Am auzit voci masculine despre inutilitatea acestui gest de a da un lucru care va muri până la urmă. Am auzit și voci feminine care spun “nu trebuia”. Cu toată sinceritatea întreb: cărei femei nu îi plac florile? Cum ar putea să nu îți placă minunile acestea colorate, care aduc atâta veselie într-o casă, parfum și încântare vizuală? Cum să nu-ți placă senzația de iubire și natură inocentă pe care o aduc într-o simplă vază?  E ca și cum ai spune că nu îți place primăvara :).

Eu iubesc florile. De toate mărimile și culorile. Fiecare floare are o mică poveste în spatele ei, un sentiment pe care ți-l oferă, iar tu îl dai mai departe. Mi le cumpăr des și mă bucur de ele.

Să explic acum cum văd eu partea cu: “nu ofer flori pentru că mor”. Este vorba de trăitul în prezent. Gestul pe care îl face un bărbat față de o femeie în momentul oferirii florilor, este un simbol al aprecierii oneste al acestuia față de ea. Este un gest de smerenie în sufletul lui. Este un gest poate la fel de important pentru bărbatul care oferă cât și pentru femeia care primește un buchet de flori.

Unii au făcut o isterie în jurul zilelor de 1, 8 martie sau 14 februarie, iar business-ul vânzării florilor s-a dezvoltat tocmai pe baza acestor sărbători. În plus, cultura noastră îi obligă atât de mult pe bărbați să ofere flori în această perioadă încât eu înțeleg de ce ei nu își mai găsesc motivația să mai facă acest gest în restul anului.

Îmi aduc aminte când am primit un buchet de ghiocei de la un prieten căruia îi place să ofere flori femeilor. Îmi povestea cât de mult se bucură de încântarea și lumina de pe figura mea când le primesc. E ca și cum ziua lui se înseninează pe loc.

Gestul de primire sincer al florilor este unul de smerenie și din partea femeii, pentru că aceasta își recunoaște fragilitatea și sensibilitatea în fața lui. Știm că sunt lucruri și gesturi atât de mărunte care îi pot face inima unei femei să tresalte în sus de bucurie și extaz. Nu înțeleg cine ne-a învățat că doar o atitudine de tip ”american movie”  ar face femeile fericite. Pe unele da, pe unele nu.

Cred că am împrumutat în mod excesiv din cultura americană prin filmele și stilul de viață care ni se vinde la TV sau pe piață, când de fapt în suflet suntem o combinație europeană-francofonă-orientală. Avem în interiorul nostru ușor alte valori, mai savuroase și mai profunde decât ne imaginăm că avem.

Am ajuns din întâmplare să ascult într-o seară un interviu la un radio american cu cel mai mare comediant francez: Gad Elmaleh. În 15 minunte am reușit să disting diferența de culturi și oarecum disconfortul pe care mi l-a creat lejeritatea și neglijența  limbajului și comportamentului celor doi de peste ocean. În schimb, francezul avea un stil mai voalat de a face glume chiar și despre diferența dintre sexe, fapt care m-a facut să mă simt ușurată, pentru că am simțit că printre cuvinte își exprima aprecierea față de doamne și domnișoare.

Acum revenind la flori. Există anumite aspecte care aduc bucurie în viața unei femei: libertate, sprijin, ascultare, apreciere sau răbdare. Florile sunt un simbol al trăitului în prezent. Le primești, ai un moment extatic, le miroși, le aranjezi cu meticulozitate în vaza aceea colorată din sticlă manufacturată și te bucuri de ele în fiecare zi, știind că sunt trecătoare. Le privești cum înfloresc. Ce rost au florile care nu înfloresc? Eu nu sunt mare fan boboci. E ca și cum ciclul firesc al vieții nu se manifestă.

Poate unii bărbați preferă să nu ofere flori trecătoare femeilor, tocmai dintr-un sentiment interior de frică de moarte. Duc prea departe aceastăteorie? O floare reprezintă și simbolizează exact ciclul vieții și al morții. Iese un mugur, te bucuri de el primăvara, crește, este adolescent verde, puternic, înflorește, ajunge la apogeu și ulterior își pierde din culoare și se stinge. Partea bună la tot ciclul acesta este că primăvara vine din nou, florile înfloresc din nou. Chiar și cele din ghivece se încăpățânează să nu aibă o viață veșnică. Vor ele să moară, să se ofilească, să se stingă, indiferent de câtă apă, lumină și grijă le dai. Ele vor să se întoarcă de unde au venit, din pâmânt.

Cred că la un moment dat, după o viață plină de evenimente, după ce ne atingem maturitatea și scopul în viață, dorința noastră naturală interioară este să ne întoarcem acasă de unde am venit. Trupul nostru se unește cu Mama Natură și Pâmântul, iar sufletul, spiritul se unesc cu Universul și Creatorul, pentru a-și găsi un alt rost, poate unul nou, în alt trup, cu alt scop în lume.

Gândul la acest ciclu dă un sentiment de eliberare, pentru că înțelegem că viața își are rostul ei atât de bine definit, puterea și frumusețea fiecărui moment. Florile ne învață să iubim în prezent cu toată forța noastră ce avem de iubit, pentru că la un moment dat va veni un final. De aceea trebuie să consumăm momentele vieții pe care le primim, să le dăm semnificație maximă, să ne implicăm în fiecare zi în ceea ce facem cu toată puterea noastră și să privim oamenii din jur ca pe niște oameni esențiali care la un moment dat, nu vor mai fi lângă noi.

Florile ne învață să nu fugim și să apreciem. Să stăm și să vedem. Să mirosim și să degustăm, să lăsăm inima să se deschidă și să primească viața, apogeul și sfârșitul, iar ulterior să avem acea forță a unui nou început.

Ceea ce eu îmi doresc cu toată inima pentru noi toți, este să avem puterea să iubim. Să ne dăm puterea și curajul să iubim. Mai multă tristețe vine când nu putem iubi, decât atunci când avem impresia că nu suntem iubiți, fapt atât de neadevărat, pentru că noi suntem mereu iubiți de absolut tot ceea ce ne înconjoară.

 

 

 

 

 

 

 

 

Leadership la puterea Feminin

business-lady-stoffhose-bluse-filo-louboutin-high-heels-modeblog-lange-haare-redlips-009Care este rostul sintagmei “Resurse umane”? Societatea ne spune că oamenii sunt niște resurse utile care lucrează sub umbrela unei companii și care prestează servicii în schimbul unei sume de bani. Pare un schimb echitabil. Capacitatea de muncă versus bani.

Asta înseamnă folosirea exclusivă a inteligenței raționale, a minții, într-un mediu profesional. Totul s-ar reduce la o succesiune de raporturi distante, în care fiecare își face treaba cât poate de eficient, după care pleacă acasă.

Ei bine, noi oamenii suntem foarte complecși. Din cele 168 de ore pe care le are o săptămână, cel puțin 40 le petrecem la job. Asta înseamnă, că ne întâlnim și interacționăm cu alți oameni, colegii noștri, în timpul săptămânii, poate mai des decât cu prietenii sau familia. Aici intervine necesitatea de a păstra un echilibru între viața profesională și personală, punct critic, în care de obicei, începe isteria.

Este dificil să te raportezi la orice om din fața ta doar din punct de vedere rațional. Avem emoții, avem aspirații, avem întrebări și uneori frustrări, avem dileme, avem lucruri de învățat, avem lucruri pe care să le arătăm altora. Nu putem să trăim unilateral, iar acest lucru se observă în fiecare minut al vieții noastre.

De aceea nu putem să ne separăm jobul de viața noastră. Nu putem să trăim în afara personalității noastre atunci când muncim. Nu putem să ne punem deoparte 8 ore pe zi, după care să revenim la forma noastră inițială acasă. Suntem în fiecare clipă ceea ce suntem.

Aici intervine noțiunea de Leadership Feminin. Și femeile și bărbații au o latură feminină și una masculină. Trăind într-o societate patriarhală, am învățat că pentru a supraviețui, trebuie să te lupți. În alte vremuri era cu sabia, acum cu energia, ambiția, inteligența și forța mentală. Cu toate acestea succesul vine, atunci când un Leader își înțelege oamenii la toate nivelurile, deci și empatic. Este important să oferi unui angajat posibilitatea de a crește prin dezvoltarea capacităților sale naturale și să nu îi impui o metodologie fixă prin care acesta să profeseze.

Ce înseamnă Leadershipul feminin ? Este vorba despre capacitatea de a înțelege modul în care funcționează o firmă, un grup de oameni, o activitate, dintr-o perspectivă de ansamblu, luând în calcul absolut toți factorii incluși în ecuație: emoționali și raționali.

Multă lume se ghidează în prezent după psihologia consumatorului, a angajatului, a șefului, etc. Însă de multe ori e posibil ca psihologia în business să limiteze la un moment dat. Există probleme, se pot repara așa, există dificultăți umane, totul poate fi direcționat în sensul profitului așa. Resursa umană dacă are problema A, poate fi motivată cu B sau C și rezultă D. Totul ar funcționa, da,  în cazul în care ar fi vorba despre roboți.

Munca și oamenii aflați în raporturi de muncă pot fi plasați pe o hartă invizibilă și intuitivă. Situațiile dificile au un beculeț roșu, situațiile funcționale au un beculeț albastru. Dacă o persoană își apasă butonul personal roșu, apare: negativitate, stres, frică, anxietate, furie, competiție, orgoliu. Dacă un om are butonul albastru aprins înseamnă că simte: încredere, speranță, implicare, detașare, liniște, etc.

Amândouă butoanele duc la performanță: performanța roșie este rapidă, cu termen scurt și nocivă pentru sănătate (omul nu poate supraviețui mult în astfel de condiții ), iar performanța albastră este una pe termen lung, pentru că în detașare se nasc noi și noi oportunități, noi idei, noi posibilități și relații sănătoase, durabile și constructive între oameni, încredere în companie și viață, optimism și capacitate de a gestiona situațiile dificile.

Atunci ca Leader, ce ai vrea să vezi în echipa ta, în mediul tău, în relațiile cu clienții tăi? butoane roșii sau albastre? Leadershipul cu amprentă feminină vorbește mai mult despre: înțelegere, respect față de nevoile celuilalt, atitudine fără judecată, acordare de spațiu, ascultare, calm, bunăvoință, deschidere, blândețe, empatie, asertivitate, liniște, echilibru, dezamorsare a conflictelor. Înseamnă sprijin și suport în oferirea unui serviciu celorlalți. Înseamnă un schimb echitabil, între “a da” și “a primi”.

Nu spun că bărbații nu dețin aceste calități, dimpotrivă, însă ele vin din aceeași latură feminină interioară pe care o au și ei.

Cele mai bune relații profesionale se bazează principiile de mai sus. Fără abuzuri, relații aparent plictisitoare, fără adrenalină că ești pe câmpul de luptă, însă cu un sentiment puternic uman de încredere și respect reciproc, în convingerea că totul va funcționa ca pe roate.

Energia feminină se ghidează după intuiție. Forța aceasta interioară povestește tot mai mult despre necesitatea urgentă de a ne schimba atitudinea. Există miracole care se pot întâmpla la locul de muncă și în relațiile cu ceilalți, atunci când ne accesăm centrii umani pe care îi avem fundamental și divin în noi.

În ceea ce privește femeile aflate pe poziții de leaderi în societate și lume în acest moment, o parte din ele conduc de pe o poziție masculină și funcționează, sau altele gestionează situații de pe o poziție feminină și funcționează. Însă, adevărul unei femei este acela în care aceasta se află în conexiune cu feminitatea ei.

Când există o compatibilitate între forma naturală a unei femei și acțiunile acesteia, ea are puterea de a aduce o contribuție extraordinară în lume, colaborând și nu concurând cu bărbatul și energia masculină de lângă ea. Nu este vorba despre o luptă pentru putere, este vorba de gestionarea ei, știind că există infinită abundență pentru toată lumea.

Concluzionez acest articol cu un “call to action”. Dragi femei, fiți voi înșivă! Lumea are nevoie de puterea din vulnerabilitatea voastră. Aceasta dă naștere situațiilor bune, liniștii și armoniei, oricând, fără dubiu, în orice domeniu profesional. Dragi bărbați: oferiți sprijin feminității și dezvoltării acesteia în zona profesională. Femeile nu vă sunt camarazi, nici concurenți, ci acel contra argument atât de prețios și edificator în vremurile tulburi.

Sursă foto: http://www.pureglam.tv

Cum ar fi dacă ai iubi în fiecare zi?

happy-woman-beach-628x363Cum ar fi dacă te-ai trezi dimineaţa cu capul greu, de la vise aglomerate, dar cu un simţ puternic de înţelegere şi toleranţă pentru absolut toată istoria din timpul nopţii?

Cum ar fi dacă ai şti că acolo în adâncurile tale, duci povestea a milioane de femei, împreună cu ele, în fiecare zi. Tu cu ele, ele cu tine.

Cum ar fi dacă singurul tău principu de viaţă ar fi iubirea?

Cum ar fi dacă ai fi cu adevărat îndrăgostită de oameni şi de viaţă?

Cum ar fi dacă ai vedea şi înţelege mai mult în fiecare zi? comportamente, istorie, abuzuri, suflete lipsite de duh? cum ar fi dacă ai pleca urechea la ce se întâmplă şi apoi ai îndrăzni să contrazici legea neiubirii, în orice moment al vieţii?

Cum ar fi, dacă ai fi tu?

E posibil. Iubirea e simplă…

Vremuri trecute și din viitor

124f9c342fb29109f97f2f8bbffff956Vin timpuri care uneori nu arată așa cum ți-ai imaginat că ar trebui, sau ai vrea tu să fie. Vin vremuri când îți sunt testate răbdarea, credința și smerenia. Vin timpuri când te așezi pe scaun încetișor și te întrebi dacă mai ai puterea să te ridici la un moment dat și să continui.

Gândește-te ce femeie minunată ești deja și cât de multe ai reușit să faci până acum. Adu-ți aminte de momentul în care îți doreai să fii unde ești astăzi și cum atunci ți se părea imposibil de realizat.

Întreabă-te de ce totuși uneori ceri atât de mult de la tine?

Ai aflat? Ai aflat de ce “to do list-ul” tău este atât de elaborat? Ar fi necesară o zi întreagă pentru a desfășura papirusul decorat cu planuri până la 20 de ani, pâna la 30 de ani și evident până la 40 de ani. După 40 de ani cred ca realizezi ca femeie că ai obosit și e timpul să te iubești pe tine însăți.

Stând la masa din bucătărie, pe același scaun de mai devreme, intri într-un flow pe care ti-l dă o piesă din playlist. O asculți de câteva ore bune, printre gătit, curățenie și spălat vase. Te uiți în gol și din față te privește femeia care vei fi la 50, 60 de ani. Se uită cu blândețe la tine, e elegantă, frumoasă, cu ochi vii și veseli. Această versiune a ta din viitor vine să te îmbrățișeze, așa cum tu cea de acum îmbrățișezi copila sensibilă și nesigură din adolescență.

Îți spune că vei fi bine, iar tu îi spui că acum ești într-un punct în care ai cedat. Ea îți spune că e în regulă, nu trebuie să fii mereu strălucitoare și că acesta este parcursul natural al unei femei valoroase și puternice care ești deja și care continuă să-și construiască și finiseze personalitatea.

Ea, din viitor te mângâie, te încurajează, este tot Tu, dar atât de înțeleaptă, atât de fermecătoare. Te întrebi prin câte va trebui să mai treci pentru a ajunge ca ea. Atunci ea îți prinde capul în mâini și, privindu-te cu ochi de mamă, bunică și femeie matură te sfătuiește să încetinești ritmul și să te savurezi în fiecare zi.

În fiecare zi dă-ți timp să respiri! În fiecare zi dă-ți timp pentru o baie fierbinte. În fiecare zi dă-ți timp să te conectezi cu blândețe la tine și să te admiri în oglindă. În fiecare zi, dupa muncă dă-ți timp să meditezi, să te rogi, să te gândești la ceva plăcut și să dormi.

Atunci, în ani, frumusețea ta se va păstra, se va conserva, se va transforma în lumină pură. Ridurile vor fi oaspeți dragi care îți vor arăta cu câtă putere ai trecut prin toate, iar formele tale vor fi forme feminine unduitoare.

Acesta este secretul: timp și răbdare. De ce să treci prin fiecare zi ca o furtună furioasă și năvalnică, aruncând în stânga și în dreapta cu frustrări ca niște bucăți de lemn masive azvârlite dintr-un uragan? De ce să aștepți atâția ani până să te privești în oglindă cu drag?

Ești o femeie bună, ești o femeie femeie, iar sufletul tău a fost creat în așa fel încât vremurile grele să te găsească în credință și conectată la lumina aceea din adâncul inimii, trupului și cercului tău sacru. Grațios să treci prin fiecare zi cu ale ei grotești peisaje, cu grație să întâmpini diminețile mai ploioase și cu grație să primești în brațe fiecare sentiment care va răsări în inima ta.

Femeia inteleaptă care vei fi, te mai îmbrățișează încă odată, iar tu revii încet în prezent și vezi din nou pereții, bucătăria, florile și laptopul. Îți zâmbești ție în interior, aprinzi o lumânare și te gândești că e timpul să te odihnești puțin…până mâine.