Ursul meu

sleeping

Tu ești ca un urs vindecător, mare, calm și blând, care îmi urmează pașii prin lume.

Te apuc de coamă și pășești alături de mine pe drumul pădurii până la lacuri.

În căldarea de munte ne oprim și stăm alături privind micile valuri de apă sclipitoare. Acum ne-am împăcat cu înțelepciune. Tu și eu. Ursul meu mare și eu.

Tu ești ursul meu calm în vremuri tulburi și fioros când vremea războiului se arată. Atunci mă arunc pe spatele tău și gonim cu viteză să doborâm neguri și nedreptăți.

Spre lumină. Totul e spre lumină. Împreună creăm calea spre stele, lună și dealuri. Împreună cerem înapoi ce e al nostru, ce ne definește.

Cu ursul meu am venit după tine și l-am adus și pe ursul tău. Am făcut loc unei lumi mai bune și pornim călare spre câmpuri, alături de cei ce se aseamănă nouă.

Am făcut pace cu ursul meu. E mare, blând și puternic. Dar când vine vremea de luptă, doar împreună putem recrea lumea. În mai frumos, în mai bine, într-un univers plin de stele pe cer…ca mine și ca tine.

Desen de Jackie Morris

 

 

Femeile și florile

contest1731_banner

De multe ori m-am întrebat de ce există această dilemă generală în ceea ce privește oferirea de flori femeilor. Am auzit voci masculine despre inutilitatea acestui gest de a da un lucru care va muri până la urmă. Am auzit și voci feminine care spun “nu trebuia”. Cu toată sinceritatea întreb: cărei femei nu îi plac florile? Cum ar putea să nu îți placă minunile acestea colorate, care aduc atâta veselie într-o casă, parfum și încântare vizuală? Cum să nu-ți placă senzația de iubire și natură inocentă pe care o aduc într-o simplă vază?  E ca și cum ai spune că nu îți place primăvara :).

Eu iubesc florile. De toate mărimile și culorile. Fiecare floare are o mică poveste în spatele ei, un sentiment pe care ți-l oferă, iar tu îl dai mai departe. Mi le cumpăr des și mă bucur de ele.

Să explic acum cum văd eu partea cu: “nu ofer flori pentru că mor”. Este vorba de trăitul în prezent. Gestul pe care îl face un bărbat față de o femeie în momentul oferirii florilor, este un simbol al aprecierii oneste al acestuia față de ea. Este un gest de smerenie în sufletul lui. Este un gest poate la fel de important pentru bărbatul care oferă cât și pentru femeia care primește un buchet de flori.

Unii au făcut o isterie în jurul zilelor de 1, 8 martie sau 14 februarie, iar business-ul vânzării florilor s-a dezvoltat tocmai pe baza acestor sărbători. În plus, cultura noastră îi obligă atât de mult pe bărbați să ofere flori în această perioadă încât eu înțeleg de ce ei nu își mai găsesc motivația să mai facă acest gest în restul anului.

Îmi aduc aminte când am primit un buchet de ghiocei de la un prieten căruia îi place să ofere flori femeilor. Îmi povestea cât de mult se bucură de încântarea și lumina de pe figura mea când le primesc. E ca și cum ziua lui se înseninează pe loc.

Gestul de primire sincer al florilor este unul de smerenie și din partea femeii, pentru că aceasta își recunoaște fragilitatea și sensibilitatea în fața lui. Știm că sunt lucruri și gesturi atât de mărunte care îi pot face inima unei femei să tresalte în sus de bucurie și extaz. Nu înțeleg cine ne-a învățat că doar o atitudine de tip ”american movie”  ar face femeile fericite. Pe unele da, pe unele nu.

Cred că am împrumutat în mod excesiv din cultura americană prin filmele și stilul de viață care ni se vinde la TV sau pe piață, când de fapt în suflet suntem o combinație europeană-francofonă-orientală. Avem în interiorul nostru ușor alte valori, mai savuroase și mai profunde decât ne imaginăm că avem.

Am ajuns din întâmplare să ascult într-o seară un interviu la un radio american cu cel mai mare comediant francez: Gad Elmaleh. În 15 minunte am reușit să disting diferența de culturi și oarecum disconfortul pe care mi l-a creat lejeritatea și neglijența  limbajului și comportamentului celor doi de peste ocean. În schimb, francezul avea un stil mai voalat de a face glume chiar și despre diferența dintre sexe, fapt care m-a facut să mă simt ușurată, pentru că am simțit că printre cuvinte își exprima aprecierea față de doamne și domnișoare.

Acum revenind la flori. Există anumite aspecte care aduc bucurie în viața unei femei: libertate, sprijin, ascultare, apreciere sau răbdare. Florile sunt un simbol al trăitului în prezent. Le primești, ai un moment extatic, le miroși, le aranjezi cu meticulozitate în vaza aceea colorată din sticlă manufacturată și te bucuri de ele în fiecare zi, știind că sunt trecătoare. Le privești cum înfloresc. Ce rost au florile care nu înfloresc? Eu nu sunt mare fan boboci. E ca și cum ciclul firesc al vieții nu se manifestă.

Poate unii bărbați preferă să nu ofere flori trecătoare femeilor, tocmai dintr-un sentiment interior de frică de moarte. Duc prea departe aceastăteorie? O floare reprezintă și simbolizează exact ciclul vieții și al morții. Iese un mugur, te bucuri de el primăvara, crește, este adolescent verde, puternic, înflorește, ajunge la apogeu și ulterior își pierde din culoare și se stinge. Partea bună la tot ciclul acesta este că primăvara vine din nou, florile înfloresc din nou. Chiar și cele din ghivece se încăpățânează să nu aibă o viață veșnică. Vor ele să moară, să se ofilească, să se stingă, indiferent de câtă apă, lumină și grijă le dai. Ele vor să se întoarcă de unde au venit, din pâmânt.

Cred că la un moment dat, după o viață plină de evenimente, după ce ne atingem maturitatea și scopul în viață, dorința noastră naturală interioară este să ne întoarcem acasă de unde am venit. Trupul nostru se unește cu Mama Natură și Pâmântul, iar sufletul, spiritul se unesc cu Universul și Creatorul, pentru a-și găsi un alt rost, poate unul nou, în alt trup, cu alt scop în lume.

Gândul la acest ciclu dă un sentiment de eliberare, pentru că înțelegem că viața își are rostul ei atât de bine definit, puterea și frumusețea fiecărui moment. Florile ne învață să iubim în prezent cu toată forța noastră ce avem de iubit, pentru că la un moment dat va veni un final. De aceea trebuie să consumăm momentele vieții pe care le primim, să le dăm semnificație maximă, să ne implicăm în fiecare zi în ceea ce facem cu toată puterea noastră și să privim oamenii din jur ca pe niște oameni esențiali care la un moment dat, nu vor mai fi lângă noi.

Florile ne învață să nu fugim și să apreciem. Să stăm și să vedem. Să mirosim și să degustăm, să lăsăm inima să se deschidă și să primească viața, apogeul și sfârșitul, iar ulterior să avem acea forță a unui nou început.

Ceea ce eu îmi doresc cu toată inima pentru noi toți, este să avem puterea să iubim. Să ne dăm puterea și curajul să iubim. Mai multă tristețe vine când nu putem iubi, decât atunci când avem impresia că nu suntem iubiți, fapt atât de neadevărat, pentru că noi suntem mereu iubiți de absolut tot ceea ce ne înconjoară.