Tata și iubirea lui pentru natură

OLYMPUS DIGITAL CAMERA
OLYMPUS DIGITAL CAMERA

*El este Tata. Aș putea să scriu o carte întreagă, am material și sigur nu îmi ajunge acest articol de blog. Este nou pentru mine să vorbesc despre el, însă nu am povestit prea multor oameni de când a plecat. Sunt 7 ani de atunci și parcă acum îl simt din ce în ce mai aproape de mine.

Tata a fost Geolog și un mare iubitor de natură. Avem în casă o vitrină plină cu minerale colecționate, a căror semnificație am descoperit-o mai târziu: cuarțuri, rodocrozit, diverse roci. Om bun, corect, sufletist și cu un simț al umorului extraordinar, bucovinean, multe despicam în 10 și mult mai râdeam împreună. Om hâtru, ce mai…

Îmi zicea Iulică. Poate pentru că purta în sufletul lui o dorință ascunsă să fi avut și un băiat pe care să îl învețe toate câte știa. Dar am furat eu multe de la el și atunci eram fericită să fiu ”băiatul lui tata”, pentru că era super amuzant și plin de aventuri.

Între timp am devenit fata lui cea mică și firavă.

 

This slideshow requires JavaScript.

 

Imaginile mele cu Tata sunt atât de multe…Când mă gândesc la el îmi vine miros de brad, văd fulgi de zăpadă, o pereche de schiuri, flori de munte, cărți despre Zamolxis si OZN-uri, păstrăvi, undițe, lemne tăiate cu toporul, băț cu cioplituri tradiționale de cuțit, cartofi franțuzești și multe, multe poze cu moșnegi și munți.

 

This slideshow requires JavaScript.

 

Fiind un om foarte activ, poate de aceea a plecat mai repede, că se grăbea. O copilărie grea, muncă, armată, munți și o boală de inimă care a venit subit la 46 de ani. Eram mică atunci când a venit acasă de la Fundeni operat, cu 4 bypass-uri. Mă uitam la el și mă gândeam ce mult a slăbit și cât de tare ne bucurăm întreaga familie că e cu noi. Râdea că are 4 scoabe în piept, niciodată nu și-a pierdut simțul umorului și a mai trăit până la 61.

Când mama era plecată în lungile gărzi de noapte de la spital, el mă trezea dimineața să merg la școală. Avea o metodă extrem de enervantă: radio românia actualități pornit la maxim, cânta a trompetă, în timp ce făcea foc în bucătărie și 2 ochiuri rapide plus o cană de ceai. Și ”fuga, fuguța că-i târziu”….După școală, la amiază ”ascuțea” niște cartofi pe care îi infiltram cu zacuscă, brânză de burduf și castraveți murați. Mă puneam cu burta în sus în pat lângă o sobă în care trosneau idilic lemnele de fag și brad și așteptam să vină mama cu desertul :).

L-am însoțit cât de mult am putut pe munte, iar plecatul meu de acasă la facultate la Cluj, cred că ne-a cam întristat pe amândoi. Știam că de acum aveam și eu treburi de aranjat la ”metropolă”, studii de făcut, muzici de cântat și o lume întreagă de răsturnat cu fundul în sus.

Nu a mai rămas mult după aceea cu noi, aveam 23, aproape 24 când a plecat. Dorința lui: cu toată operația de inimă, o viață activă, sportivă, veselă, până când se termină ghemul. Și uite așa, continuă să îmi vegheze pașii, pe oriunde sunt și câte fac:  ”Vezi tu…de aici de Sus, pot să te ajut mai mult”, îl și aud vorbind acum.

Mă bucur că pot vorbi din nou despre el. Îl închisesem pe Tata într-o cutiuță în pieptul meu, ca pe un secret prețios despre care să nu știe nimeni, nimic, niciodată. Dar de acum înainte, trebuie să-l scot de acolo, pe când vor veni familii de făcut și copii de crescut, pentru că sunt atâtea lucruri de povestit despre locuri, noi, el și familia noastră din Bucovina.

 

This slideshow requires JavaScript.

Până una, alta, uite Tata, iar mi-am făcut blog. Păi…cum de ce? Dacă îmi place să scriu, acum ce să fac? Și nu sunt singura din familie cu talente și Muze, vorba Mamei. Să știi că ne este dor de tine, te iubim și te rugăm să mai vii în vizită pe la noi. Acum când poți și tu…noaptea în vis, cu câte un miros de brad sau când ne gândim la tine.

Îmi imaginez că zbori, ești liber și vesel. Îmi imaginez că mergi pe toți munții de pe planeta asta și sunt sigură că te-ai dus deja și în alte galaxii. Data viitoare când ies în natură, pe munte sau la schi, să vii să mă îmbrățișezi, bine? Totuși am o vagă impresie că ești pe aici, mai tot timpul.

Aaa și nu am uitat de albumele tale de fotografii cu Trasee Montane.

Cele de pe vatra-dornei.info, sunt încă acolo, iar în curând vom face și un blog, așa cum plănuiai tu la un moment dat.

Trasee Montane, autor Ionel Pardău: http://www.vatra-dornei.info/trasee-montane.html

Pe curând, Tată drag.

* interviul a fost realizat de echipa Salvamont Vatra Dornei, cu ocazia sfințirii crucii de pe vârful Giumalău in septembrie 2007. 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s